“Cine este chemat la o slujba, sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii, sa se tina de invatatura. Cine imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare. Cine da, sa dea cu inima larga. Cine carmuieste, sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie, sa o faca cu bucurie.” ROMANI 12;8. “Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh, sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn, sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu, CARE LUCREAZA TOTUL IN TOTI . Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora.” 1CORINTENI 12;4-7. ” Ca niste buni ispravnici AI HARULUI FELURIT AL LUI DUMNEZEU ,fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul ca l-a primit.Daca vorbeste cineva sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu.Daca slujeste cineva,sa slujeasca dupa puterea pe care ii da Dumnezeu,pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu,prin Isus Cristos,a careia este slava si puterea in vecii vecilor !Amin.1 PETRU 4;10-11.

   Cu ajutorul Domnului, incerc sa scriu a cincea parte a acestui subiect:  "Cu ce dar m-a înzestrat Domnul?" in care doresc sa explic cum se poate cunoaste la credinciosii nou nascuti, care le este darul, care le este slujba in care sunt chemati de Domnul . Apoi darul meu in slujba in care sunt chemata, care sunt insusirile spirituale care reprezinta acest dar.  In aceste 3 texte din Biblie, gasim aceste daruri si slujbele felurite. Fiecare persoana care are un asfel de dar, este practic un DAR DAT Bisericii Domnului. Prin acest dar dat unei persoane, Dumnezeu lucreaza la zidirea Trupului lui Cristos. Noi gresim daca spunem ca noi suntem aceia care lucram la zidire (singuri) aceasta ar fi ca si  cum prin puterea si intelepciunea noastra facem lucrul lui Dumnezeu. Dar nu, ci DUMNEZEU este CEL CE NE-A DAT SI DARUL, SI SLUJBA, SI TOT EL ESTE ACELA CARE LUCREAZA IN NOI SI PRIN NOI , DUPA BUNA LUI PLACERE LA ZIDIREA TRUPULUI LUI CRISTOS.

   Si tot ce se vede in noi, bun spiritual, vine numai din HARUL SAU. Ce se cere de la noi, este sa fim credinciosi chemarii ce ne-a dat-o, sa fim ascultatori fata de voia Sa, sa Il lasam sa ne formeze caracterul spiritual, si asfel HARUL SAU se revarsa peste noi din plin. Pentru ca Harul Lui, creste unde este ascultare, nu acolo unde se traieste in pacat, in neascultare. Daca Harul Sau creste in noi, aceasta inseamna ca noi ajungem la statura de om matur in Cristos.

  Chiar acum, inainte de a incepe sa scriu la acest articol, am fost sunata de o tanara sora, care prin Harul lui Dumnezeu a ajuns in cercul nostru de surori sa fie mantuita. Despre ea, voi scrie mai tarziu (cum a ajuns in mijlocul nostru). Prin ea, am primit acum o confirmare pentru lucrul care prin harul lui Dumnezeu il fac intre femei.  Eram oarecum intristata in ce priveste articolele mele atat de lungi; ma gandeam si la acesta pe care il scriu acum… oare nu este plictisitor pentru multi din cititori, sa citeasca aceste articole? Ma gandeam, ca acum il fac mai scurt (ca precedentul). Dar iata, s-a lungit din cauza a ceea ce am scris chiar acum. Tanara a primit de la mine pe e-mail celelalte capitole (ea nu se descurca prea bine cu netul) ca sa intre direct la articole. A citit si a fost, spune ea, foarte intarita in Domnul, si sa nu uit sa ii trimit tot ce scriu, ca o ajuta mult sa inteleaga unele adevaruri. I-am spus ca eu vad articolele mele prea lungi. Dimpotriva, a spus ea, tocmai detaliile o fac sa inteleaga ce ar dori sa cunoasca din Scriptura. Da, detalii… tocmai aceasta este ce  imi da multa binecuvantare cand cineva sincer marturiseste, sau scrie despre experientele din viata sa practica crestina.

   Practica crestina, ce vine din intelegerea Scripturii si supunerea sub voia Domnului este, cred eu, cel mai de seama semn al harului mantuitor. Adevarata experienta crestina, are la baza incercarile reale in felurite situatii, in care se poate vedea bine daca se are pe inima dorinta de a face voia Domnului sau lepadarea de ea. Acum, dupa cativa ani, am ajuns sa inteleg ce mult Har putem avea de la Dumnezeu, atunci cand suntem trecuti prin incercari de tot felul. Ca numai prin ele putem avea parte de mult har, ca sa putem creste la statura de om mare in Domnul. In ele adunam experientele minunate, in ce priveste harul, indurarea, puterea lui Dumnezeu. Ma gandesc ca in incercarile noastre invatam sa ne bizuim numai pe harul lui Dumnezeu, nu putem sa ne bizuim pe puterea noastra, pentru ca prin ea adunam numai dezamagire, depresii, neliniste.

   Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni cap.12,8-10, ca Harul lui Dumnezeu este îndeajuns cand esti trecut prin incercari, pentru ca asa a spus Dumnezeu; precum ca puterea divina se face desavarsita numai in slabiciuni. O fagaduinta puternica, adevarata pe care Dumnezeu o implineste acolo unde ne bazam numai pe Harul Lui. M-am bucurat acum de Harul care mi-a fost dat acum prin aceasta sora ca m-a intarit sa duc la capat ce mi se cere cu privire si la acest capitol. Darurile de slujire sunt intotdeauna legate de o alta persoana, ele sunt permanente (fara intrerupere), in ce priveste ajutorarea celuilalt pentru ca sa creasca spiritual. Sunt daruri date unora pentru o anume slujba, dar totodata sunt date si porunci tuturor, cum trebuie sa se poarte unul cu celalalt, pentru propasirea cresterii in Domnul. Am inteles din mai multe versete din Biblie ca acei care sunt chemati sa se tina de o slujba, au si calitatile speciale, spirituale puse in ei de catre Dumnezeu - deci, un dar sau daruri .

   Ele devin vizibile pentru cei din jur. Unii credinciosi au descoperit darul pe care il au, au inteles la ce slujba sunt chemati, si au inceput sa lucreze cu Domnul impreuna. Altii insa sunt atentionati de alti credinciosi in ceea ce priveste slujba, in ceea ce priveste darul primit. Pentru ca sunt observati, si ii vad ce fac cu bucurie, pe ce drum ii duce Domnul. Altii se intreaba: oare ce pot face pentru Domnul? Care le este darul? Daca am descoperit darul, am inteles care este chemarea - la ce fel de slujba -; vom observa apoi ca vom creste tot mai mult in slujire, vom fi tot mai plini de harul lui Dumnezeu, si aducem roadele dorite de Domnul in slujba in care ne-a chemat. Vreau sa precizez faptul ca noi toti suntem chemati sa ne slujim unii altora ( Faptele Apost. 20;35,Galateni 5;13,Coloseni 3;23-24,1 Petru 4;9-13 etc). Insa unii dintre credinciosi sunt înzestraţi in mod deosebit de Duhul in ce priveste o slujba. Iata darurile care sunt date unora: Slujirea, Incurajarea, Darnicia, Invatarea, Mila, Evanghelizarea, Administrarea, Credinta, Pastorirea. De exemplu: darul dat unora: Sujirea, are în vedere porunca data tuturor:”slujiti-va unii altora…” Galateni 5;13,Coloseni 3;23-24 etc….. Incurajarea ca dar,are în vedere porunca pentru toti:” Indemnati-va unii pe altii…” Evrei 10;25…..etc; Darul darniciei, are în vedere  porunca dată la toti ” Fiecare sa dea…” 2 Corinteni 9;7,1 Corinteni 16;2 ; darul de a invata -este legat de porunca pentru toti  Învăţaţi-ii  Coloseni 3;16 etc; darul milosteniei- porunca pentru toti: ”Fiti buni unii cu altii,milosi…” Efeseni 4;32,Matei 5;7,Iacov 1;27 etc; darul administrarii - porunca pentru toti: ”Toate sa se faca cu randuiala…” ; darul credintei - porunca pentru toti:” Umblati prin credinta…” Galateni 2;20 etc ; Aici ma gandesc la credinta deosebita al lui George Müller. Autobiografia lui mi-a fost un mare imbold in ceea ce priveste viata de rugaciune si a avea o credinta neclintita, caci la Dumnezeu totul este cu putinta, chiar si acolo unde omul spune: "nu exista rezolvare".  Acestea sunt numai cateva exemple. În ceea ce priveste slujirea cel mai perfect model al nostru, este Domnul Isus. El , Domnul nostru, Invatatorul nostru, a slujit ca si un rob. El a slujit oriunde, El nu s-a simtit jenat sa faca un lucru de jos, chiar sa spele picioarele ucenicilor Sai, El care stia de unde vine, unde se duce, cine este. Viata apostolului Pavel a fost si este pentru mine de un mare ajutor spiritual. El a scris ca sa umblam pe urmele lui, ca si el merge pe ale lui Cristos. Fara sa imi dau seama, la inceput, cand am cunoscut ce slujba am,  cautam deseori dupa exemplele lui, in privinta unei situatii sau alta. Cum indemna, cum mustra, cum era mila lui, cum era infranarea lui, blandetea -  unde o folosea, unde folosea”nuiaua”. Imi dau seama ca asa eram indemnata de Duhul, sa invat din viata lui Pavel cum trebuie sa imi fie slujirea in ce priveste femeile care erau pregatite inainte de Dumnezeu ca sa fie mantuite, sau surorile care aveau nevoie de ingrijire spirituala. Am invatat multe din viata lui crestina pe care o practica. A avut un efect pozitiv asupra mea, si m-a facut sa fiu si mai cu ravna in slujba in care am fost chemata.

   In el, am vazut ingrijitorul perfect de suflete, grija lui de persoana in parte, de orice adunare. El era prezent in trup, sau in gand oriunde. El se ingrijora de orice persoana care nu mergea pe calea buna, de adunarile care au adus ratacire intre membrii ei. El ducea o viata de rugaciune deplina. El a fost un credincios plin de harul lui Dumnezeu, pentru ca MERGEA PE URMELE DOMNULUI . Recomand cu caldura multa, ca oricare cititor credincios, daca stie ca are darul acesta de ingrijire a sufletelor sa studieze viaţa apostolului Pavel, putând astfel să  sa primeasca mult har. Sa se citeasca autobiografii ale credinciosilor care, la fel, au mers pe urmele DOMNULUI ( vor avea mult castig spiritual). Găsim acolo un exemplu in ceea ce priveste slujirea unei intregi adunari in scopul de avea locul de adunare curat. Pentru ca este vorba despre adunarea unde merg, (sa nu credeti ca doresc sa o ridic in slava), pentru ca avem si defecte împotriva carora ne luptam.  Daca cineva are darul de a invata, sau mai are si meseria de medic sau inginer, si ii este jena sa puna mana pe o matura sa mature, inseamna ca ceva nu este in regula cu el. Exemplu: la noi in adunare, nu avem femeie angajata care sa faca curatenie. Prezbiterii au spus ca ei cred ca este bine ca sa nu fim comozi , cand este vorba de slujire si in felul acesta  - de a face curat în  locul unde ne adunam. Banii ce i-am da la o femeie pentru curatenie, ii putem folosi in alt scop bun pe care l-ar dori Domnul. Toata adunarea a fost de acord! Asa se procedeaza la noi, fiecare participa la curatenie. De doua ori pe an ii vine randul grupului format din 4 persoane, ca sa faca curatenie. Fiecare grupa organizata are doua saptamani in care va avea grija ca totul sa fie in ordine, curat afara, sau in interiorul cladirii;  apoi preia alta grupa iar doua saptamani si asa tot anul. Iau parte si tinerii si batranii adunarii, chiar si copii mai maricei (cei care pot lucra) fiecare o face de buna voie, si nu este silit de nimeni sa se adauge la un grup.Totul merge foarte bine, curat , placut. O sora din adunare are darul de slujitoare, de a organiza  acest domeniu, asa ca fiecare stim ce si unde trebuie facut curat. ”Toate se fac cu randuiala…”  In adunare sunt si frati si surori cu scoli inalte, dar nimeni nu se ridica sus si spune  ca eu sunt medic, sau inginer,… nu ma cobor asa de jos sa fac chiar curatenie. Nu se vede mandrie la nici unul! Se face totul fara nici o cartire sau nemultumire, se supun poruncii Domnului, fie ca au darul de invatator, ca au sau nu  darul unui evanghelist, ca este prezbiter. Darurile amintite mai sus, isi au calitatile spirituale puse de Dumnezeu in ele. Daca le-am lua la rand si am cauta dupa ele, am descoperi care dintre frati sau surori sunt inarmati cu ele, pentru ca le observi activitatile, motivatiile lor.

   Pentru ca articolul ar fi foarte lung daca le-as descrie, caut sa ma ocup acum numai de aceste doua subiecte: 1) Cum putem afla care este darul nostru si in ce slujba trebuie sa il folosim?  2) Care sunt caracteristicile ce scot in evidenta faptul că slujba mea este aceea de ingrijire de suflete în scopul  creşterii spirituale?

   1) Dumnezeu nu ne va rasplati dupa darul ce il avem, ci dupa credinciosia cu care slujim cu El, dupa atitudinea si motivatiile cu care facem ceea ce facem. El vrea ca sa-I slujesc nu cu sila ci cu toata daruirea, pentru ca El asteapta ca sa o fac - (pentru că m-a inzestrat cu calitatile spirituale necesare slujbei). Este foarte important ca sa ne cunoastem darul.  Pentruca atunci voi lua decizii in ce priveste prioritatile si investitia in timp. Voi stii in ce camp sa ma concentrez pentru studiu, formare, dezvoltare. Dupa ce am aflat prin sora de care am amintit in primul capitol lucrurile cu privire la activitatile mele, m-am dus in rugaciune sa cer de la Domnul sa imi faca cunoscut darul meu si slujba in care ma vrea.

   Dupa ce am primit raspunsul prin versetele amintite in capitolul 1, m-am cercetat sa vad ce calitati sunt in mine - puse de Domnul. Am descoperit treptat; dar nu toate atitudinile mele erau dupa Scriptura! De exemplu, ravna sa dau mai departe ce am primit de la Domnul ma ducea si la un fel de “revolta” pentru ca nu eram inteleasa. Am priceput atunci ca eu am nevoie de rabdare… asa am inceput sa ma rog mereu Domnului sa ma inzestreze cu tot ce crede El ca am nevoie pentru slujba in care m-a chemat. Si El a inceput procesul de crestere in slujba folosindu-Se de metodele Sale; asa am devenit mai rabdatoare, mai atenta, mai blanda. Corecturi prin alti credinciosi, care au vazut ce eu nu am obsevat că îmi lipsesc! Calitatile spirituale au fost puse in mine, dar ele trebuie sa se manifeste sfinte in slujba in care sunt chemata, nu au voie sa fie incurcate cu manifestarile firii vechi. Si pentru a iesi in evidenta sfintenia in lucrul chemat, Dumnezeu Se foloseste de “cutitul Lui sfant” si taie ce este neroditor in mine, ca sa aduca (slujba) roadele dorite de El.

   Am avut cu cativa ani in urma in cercul nostru de surori, pentru abordare subiectul acesta: Stiti voi care este darul vostru si daca aveti o slujba de la Domnul unde il puteti folosi? Niciuna nu stia sa spuna care este darul ei. Pentru ca eu  de multa vreme le-am urmarit in atitudinile lor in familie, in afara familiei, am vazut la trei din ele darul lor. Doua din ele au darul de slujire (diaconite), alta are darul darniciei (face cum face dar din banii ei putini - dă acolo unde vrea Domnul). As avea multe exemple, dar articolul se va lungi. La inceput, risipea banii cei putini si pe unde nu trebuia. Dupa ce am discutat cu ea despre darul ei, a inceput sa cerceteze in atitudinile ei ce vine din firea veche si ce vine de la Domnul, si acum este schimbata.  Am explicat ca cel mai bine poti intelege care iti este darul, slujba, in timp ce te privesti pe tine, (spre ce te simiti cel mai mult indreptata): sa pregatesti mese, sa ai usa deschisa mereu pentru oaspeti? Ai darul de primirea oaspetilor? Sau sa te ocupi de copii ? Sau sa faci vizite la persoanele care au nevoie de ajutor practic de la tine in gospodaria lor, (deci bolnave,batrane) ? Ai atunci darul de  (diaconita) diacon. Esti inclinata sa mangai pe cei in suferinta? Atunci ai darul de imbarbatare. Iti place sa ajuti pe altii sa creasca spiritual? Atunci se poate ca sa ai darul de ingrijitor de suflete-pastorire. Pentru ca sa stiti , inima deseori este inclinata spre darul pe care il avem, prin care sa slujim Domnului. Mai trebuie stiut urmatorul aspect: darul nostru primeste confirmari in ce priveste activitatea noastra in acel domeniu in care ne place sa lucram. Cu cat avem mai multe confirmari, cu atat suntem tot mai siguri ca acesta este darul nostru si slujba in care suntem chemaţi. Dar confirmarile in lucrul in care suntem, vin atunci cand suntem in stransa legatura cu Domnul, cand lucram cu El impreuna. Pentru ca sunt si lucratori care nu lucreaza cu Domnul, (ei cred ca o fac), dar confirmarile ce le au pot veni din alta sursa. Confirmarile primite trebuiesc cercetate, pentru ca nu toate aduc roadele dorite de Domnul. Eu am trait asfel de ocazii, cred ca am amintit de inselaciunea cu femeia aceea care s-a dat drept credincioasa, si-a jucat rolul perfect de pocaita, dar in fond era prostituata, care cauta un venit de la lesne crezatorii crestini. Atatea”confirmari” am primit ca este cu adevarat pocaită - dar toate erau false, nu veneau de sus ci de jos. Domnul le-a lasat pentru ca sa adun si experienta aceasta din care am avut ceva de invatat. Cu cat practicam mai mult darul, cu atat se dezvolta si campul de lucru (daca Domnul voieste sa ni-l largeasca).

   Eu, la inceput am avut de scris scrisori la câteva suflete; apoi mi-au fost trimise suflete in cale pe care le vizitam, le ofeream ceea ce-mi punea Domnul pe inima. Mai tarziu, am primit un camp mai larg de lucru: un cerc de surori; apoi si Homepage pe internet, cercul de surori, vizite; toate, s-au largit prin Harul lui Dumnezeu. Sa nu fim nepasatori de darul primit; nimeni nu poate spune ca nu are un dar, fiecare avem, el trebuie descoperit. Cum am spus: de multe ori nu il vezi, dar il vad cei care din jurul tau care sunt interesati sa stie ce faci tu, ce inclinatii ai; si daca si tu te intrebi ce dar ai , ce slujba, Domnul, prin ei te va ajuta sa iti vezi darul. Apoi, pe mine m-a ajutat mult sa cresc in slujire si citirea cartilor bune, care explica cum trebuie sa fie o viata de rugaciune; am citit Istoria crestinismului, am ascultat predici bune care explica viata crestina practicata, am citit autobiografii. Am stat de vorba despre doctrinele pe care nu le intelegeam bine. Am citit multe carti bune care mi-au adus schimbare in viata spirituala. De exemplu, o carte in germana de Fritz Binde: "Vom Geheimnis des Glaubens”  (Din taina credintei) pe care am citit-o in primii ani ai mei in Domnul, mi-a adus lumina in ce priveste smerenia, iubirea vrasmasilor mei, rastignirea eului meu, lepadarea de el. Apoi carti de ale lui Spurgeon, carti al lui John Mc Arthur, unele ale lui William Mc Donald; carti din care am primit multe adevaruri, pe care am inceput sa le inteleg si sa le practic. Din tot ce am acumulat din Scriptura, din carti bune, am avut si am cunostinte pe care le pot  impartasi sufletelor cu care sunt in legatura acum.

   Era interesant cum eram pregatita de Domnul pentru slujba in care ma vroia, ceea ce eu nu cunoasteam prea bine atunci, in primii ani. Ma indrepta spre surse diferite, din care adunam ce imi trebuia pentru slujba. Am citit si carti care descriau alte doctrine (nu chiar biblice), am adunat cunostinte si din domeniul acela. Chiar si din domeniul stiintelor oculte pentru ca sa am o imagine si de acolo, pentru a putea cunoaste in situatii dificile la persoanele aduse in calea mea (femei, deci) daca au aceste pacate de practicare a ocultismului si ce e de facut ca sa fie eliberate de sub influenta lor. Domnul m-a crescut, m-a ajutat sa adun cunostintele necesare slujbei mele, sa fiu femeia care se invata pe ea insasi si se documenteaza: 2) Am ajuns acum la cel de al doilea subiect: doresc sa descriu daca se poate sa fiu si inteleasa, ce calitati spirituale sunt incluse în darul de ingrijire spirituala. Mai intai vreau sa spun ca eu am inceput sa urmaresc la mine in adunare pe fratii adunarii care predicau, pe cei care au darul de invatator, care de pastor (ingrijitor de suflete), care de evanghelist. I-am descoperit dupa puţin timp. Am gasit si cine are darul de invatator si de pastor. Am observat la doi frati ca ei nu intelegeau bine ceea ce fac eu ; eu le-am explicat unele aspecte din slujba in care sunt chemata. Acei frati care au darul de pastor, m-au inteles perfect. Asa am inteles ca cine are darul de invatator, are o deosebita patrundere in tainele lui Dumnezeu, in Cuvatului Lui deci, si el este luminat de Duhul in asa fel  ca ne descopera inaintea ascultatorilor comori din Cuvantul lui Dumnezeu. Noi le luam fiecare dupa cum Duhul imparte in situatia fiecaruia; ne miscau in inima cuvintele, si le punem in practicare; (daca suntem gata sa ascultam de ceea ce ni se transmite prin gura acelui frate). Fratele are darul de a sapa adanc in Cuvantul Domnului. Trebuie sa spun ca diferenta intre pastor si invatator este aceasta: invatatorul se uita la detalii, se preocupa intensiv de clarificarea doctrinelor, este preocupat de context (asta mereu aud de la un fate din adunare, apoi si de la un alt frate din Romania), de fapte; Pe cand pastorul este preocupat mult de oameni, de relatia cu ei, ii pastoreste, ii hraneste, si in timp ce face asta, este centrat si preocupat de bunastarea spirituala a sufletelor incredintate in mana sa. Pe langa aceste insusiri, el mai poate avea si darul milei, al darniciei. Dar si darul de a invata doctrine biblice, pe care le poate explica in detalii, in asa fel ca sa fie intelese si practicate. Imi aduc aminte ca era o oarecare perioada cand parca era asa o seceta in adunare, si ca s-a spus ca fratii care au darul predicarii ar trebui sa se pregateasca mai bine pentru ca sa primim ceea ce avem nevoie pentru crestere spirituala. Da, asa ceva se intampla atunci cand legatura cu Domnul slabeste, nu mai este rugaciune, nu mai este citit Cuvantul. Atunci nu se vede nici hrana spirituala. Cunosc aceasta din propria mea viata crestina.

   Fratii au luat in serios, si incetul cu incetul predicile deveneau cu”sare”. Dar si noi, cei mai multi ne rugam ca Domnul sa ii binecuvinteze pe acei frati care sunt alesi de El pentru a predica, ca prin ei sa primim hrana spirituala de care avem nevoie ca sa crestem in El.

   Cum se prezinta acest dar pe care il am de la Dumnezeu? Este un dar, o extraordinara insusire de a pastorii pe alti credinciosi mai slabi in credinta, calauzindu-i si hranindu-i, de a le explica Adevarul lui Dumnezeu in mod practicabil. Si noi femeile avem acest dar. Aceasta sora care are asfel de dar, iubeste oamenii, ii place sa fie cu ei, ea leagă usor relatii cu ei. Are o dorinta profunda si o grija pentru dezvoltarea spirituala a femeilor trimise in calea ei. Iubeste studiul Bibliei si poate comunica Cuvantul lui Dumnezeu in modul de practicare a lui. Are o sensibilitate la bunastarea spirituala, emotionala si psihica a persoanelor din jurul ei. Ii place sa vada pe altii invatand si crescand spiritual. Simte o dorinţă puternica sa invete pe altele femei Cuvantul. Ea este mai interesata in relatiile cu oamenii decat de alte sarcini. Exemplul minunat este apostolul Pavel (1 TESALONICENI 2;7-13); dar si o porunca pentru toti, de exemplu 1 Tesaloniceni 5;14-15. Ea aduce din inima inaintea tronului sfant aceste suflete, si noaptea nu are uneori somn daca un suflet este intristat, sau a calcat pe alt drum, se roaga mereu pentru el. Se bucura cand aude ca a venit schimbare in atitudinea acelui suflet. Ea are inclinatie spre ajutorarea noilor convertiti, pentru consiliere, face vizite cu usurinta acolo unde este nevoie de ajutor spiritual. Duce o viata de rugaciune pentru creşterea ei spirituala, si apoi a acelor suflete incredintate in mana ei. Acestea sunt - in mare - calitatile spirituale ale unei ingrijitoare de suflete; ar fi inca detalii de adaugat la acestea- toate venite -  din experientele traite. Nu stiu daca voi ajunge sa le mai scriu intr-un alt articol; cum va voi Domnul!